abiogen

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (Biol.; despre medii) Care este lipsit de viaţă; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [Pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène.
(Supliment DEX)

ABIOGÉN ~ă (~i, ~e) Care nu este de origine organică. /<fr. abiogéne
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

abiogén, -ă adj. în absenţa materiei vii. (din fr. abiogène)
(Marele dicţionar de neologisme)

*abiogén (-bi-o-) adj. m., pl. abiogéni; f. abiogénă, pl. abiogéne
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

abiogén adj. m., pl. abiogéni; f. sg. abiogénă, pl. abiogéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)