abiotic
ABIÓTIC, -Ă, abiotici, -ce, adj. Lipsit de viaţă, incompatibil cu viaţa. [Pr.: -bi-o-] – Din fr. abiotique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABIÓTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de abioză; propriu abiozei. [Sil. a-bi-o-tic] /<fr. abiotique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABIÓTIC, -Ă adj. Lipsit de viaţă. [< fr. abiotique, cf. gr. a – fără, bios – viaţă].
(Dicţionar de neologisme)
abiótic, -ă adj. lipsit de viaţă. (< fr. abiotique)
(Marele dicţionar de neologisme)
abiótic adj. → biotic
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABIÓTI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de abioză; propriu abiozei. [Sil. a-bi-o-tic] /<fr. abiotique
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
abiótic, -ă adj. lipsit de viaţă. (< fr. abiotique)
(Marele dicţionar de neologisme)
abiótic adj. → biotic
(Dicţionar ortografic al limbii române)