abjura dex - definiţie, sinonime, conjugare
ABJURÁ, abjúr, vb. I. Tranz. A renega public o credinţă religioasă, o doctrină, o părere etc. – Din fr. abjurer, lat. abjurare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ABJURÁ abjúr tranz. (doctrine, concepţii, etc.) A renega în mod public. /<lat. abjurare, fr. abjurer
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ABJURÁ vb. I. tr. (Rar) A renega public o religie. ♦ A renunţa la o doctrină, la o părere etc. [< fr. abjurer, lat. abiurare].
(Dicţionar de neologisme)

abjurá vb. tr. a renega public o credinţă, o doctrină, o opinie. (< fr. abjurer, lat. abiurare)
(Marele dicţionar de neologisme)

abjurá vb., ind. prez. 1 sg. abjúr, 3 sg. şi pl. abjúră
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ABJURÁ vb. a se lepăda, a renega. (A ~ de la o credinţă.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ab abj abju abjur

Cuvinte se termină cu literele: ra ura jura bjura