ablactație
ABLACTÁŢIE, ablactaţii, s.f. 1. Trecere treptată şi progresivă de la alimentaţia exclusiv lactată a sugarului la o alimentaţie diversificată. 2. Oprire a secreţiei lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau inutilă. – Din germ. Ablaktation.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABLACTÁŢIE f. 1) Încetare a secreţiei de lapte matern. 2) Înlocuire a laptelui matern cu alte alimente necesare sugarului. /<germ. Ablaktation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABLACTÁŢIE s.f. Înlocuire a laptelui matern prin alte alimente necesare sugarului. ♦ Încetarea secreţiei de lapte matern la femei. [< fr. ablactation].
(Dicţionar de neologisme)
ablactáţie s. f. 1. ablactare. 2. încetare a secreţiei de lapte matern. (< fr. ablactation, lat. ablactatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
!ablactáţie (a-blac-, -ţi-e/ab-lac-) s.f., art. ablactáţia (-ţi-a), g.-d. ablactáţii, art. ablactáţiei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
ablactáţie s. f. → lactaţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABLACTÁŢIE f. 1) Încetare a secreţiei de lapte matern. 2) Înlocuire a laptelui matern cu alte alimente necesare sugarului. /<germ. Ablaktation
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ablactáţie s. f. 1. ablactare. 2. încetare a secreţiei de lapte matern. (< fr. ablactation, lat. ablactatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
!ablactáţie (a-blac-, -ţi-e/ab-lac-) s.f., art. ablactáţia (-ţi-a), g.-d. ablactáţii, art. ablactáţiei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
ablactáţie s. f. → lactaţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)