abnegare

ABNEGÁ, abnég, vb. I. Tranz. A tăgădui, a nega, a se lepăda de cineva sau de ceva. – Din lat. abnegare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABNEGÁRE s.f. (Rar) Abnegaţie. – V. abnega.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ABNEGÁ abnég intranz. A se consacra în întregime; a se dedica; a se devota. /Din abnegaţie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ABNEGÁ vb. I. tr. A tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. [< lat. abnegare].
(Dicţionar de neologisme)

abnegá vb. tr. a tăgădui, a nega, a se lepăda de ceva sau de cineva. (< lat. abnegare)
(Marele dicţionar de neologisme)

abnegá vb., ind. prez. 1 sg. abnég, 3 sg. şi pl. abneágă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

abnegáre s. f., g.-d. art. abnegării; pl. abnegări
(Dicţionar ortografic al limbii române)