abolire

ABOLÍ, abolesc, vb. IV. Tranz. A desfiinţa o instituţie, o stare sau anumite uzanţe; a anula în mod legal şi oficial o lege, o hotărâre etc. – Din fr. abolir, lat. abolere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABOLÍRE, aboliri, s.f. Acţiunea de a aboli şi rezultatul ei; aboliţiune. – V. aboli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ABOL//Í ~ésc tranz. 1) (legi, ordine, dispoziţii oficiale etc.) A declara nul printr-un ordin; a abroga; a anula; a contramanda; a revoca. 2) (instituţii) A face să înceteze existenţa (printr-un ordin); a desfiinţa; a lichida; a suprima. /<fr. abolir, lat. abolere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ABOLÍ vb. IV. tr. A suprima, a scoate din uz (o lege, o decizie etc.). [< fr. abolir, cf. lat. abolere].
(Dicţionar de neologisme)

ABOLÍRE s.f. Acţiunea de a aboli şi rezultatul ei; aboliţiune. [< aboli].
(Dicţionar de neologisme)

abolí vb. tr. a anula, a suprima (o lege, o instituţie, o stare social-politică). (< fr. abolir, lat. abolere)
(Marele dicţionar de neologisme)

aboli, abolesc v.t. a lovi mortal; a ucide (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)
(Alte dicţionare)

abolí vb. (sil. a-bo-li), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abolésc, imperf. 3 sg. aboleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aboleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

abolíre s. f. (sil. a-bo-li-re), g.-d. art. abolírii; pl. abolíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ABOLÍ vb. (JUR.) a desfiinţa, a suprima, (pop.) a şterge. (Sclavia a fost ~.)
(Dicţionar de sinonime)

ABOLÍRE s. (JUR.) desfiinţare, suprimare, (livr.) aboliţiune, (pop.) ştergere. (~ monarhiei.)
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A aboli ≠ a instaura, a valida
(Dicţionar de antonime)

Abolire ≠ validare
(Dicţionar de antonime)