abonare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ABONÁ, abonez, vb. I. Tranz. şi refl. (Cu determinări introduse prin prep. „la”) A-şi face un abonament. ♦ Refl. Fig. (Fam.) A veni în mod regulat undeva, a fi un obişnuit al casei. – Din fr. abonner.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABONÁRE, abonări, s.f. Acţiunea de a (se) abona. – V. abona.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ABON//Á ~éz tranz. A face să se aboneze. /<fr. abonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ABON//Á mă ~éz intranz. A-şi face un abonament. ~ la o revistă. /<fr. abonner
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

aboná (abonéz, abonát), vb. – 1. A-şi face un abonament. – 2. (Arg.) A profita, a se folosi în mod indiscret şi periodic de o facilitate. < Fr. abonner (sec. XVIII). – Der. abonament s.n.; abonat s.m.
(Dicţionarul etimologic român)

ABONÁ vb. I. tr., refl. A(-şi) face un abonament la o publicaţie etc. [< fr. abonner].
(Dicţionar de neologisme)

ABONÁRE s.f. Acţiunea de a (se) abona. [< abona].
(Dicţionar de neologisme)

aboná vb. I. tr., refl. a (-şi) face un abonament. II. refl. (fam.) a veni cu regularitate undeva. (< fr. abonnér)
(Marele dicţionar de neologisme)

abona, abonez v.r. (deţ.) a se înscrie la rând la fumatul unei ţigări (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, Bucureşti, 2006)
(Alte dicţionare)

aboná vb., ind. prez. 1 sg. abonéz, 3 sg. şi pl. aboneáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

abonáre s. f., g.-d. art. abonării; pl. abonări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ABONÁ vb. (înv.) a (se) prenumăra. (S-a ~ la un ziar.)
(Dicţionar de sinonime)

ABONÁRE s. (înv.) prenumărare, prenumeraţie. (~ cuiva la o publicaţie periodică.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ab abo abon abona abonar

Cuvinte se termină cu literele: re are nare onare bonare