absint
ABSÍNT, absinturi, s.n. Băutură alcoolică tare, de culoare verde, cu gust amar, preparată cu uleiuri eterice de pelin, anason şi alte plante aromatice. – Din fr. absinthe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABSÍNT ~uri n. Băutură alcoolică preparată din pelin, anason şi alte plante aromatice. /<fr. absinthe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABSÍNT s.n. 1. (Bot.) Plantă amară şi aromatică, care conţine o esenţă tonică. 2. Băutură alcoolică tare, verzuie, preparată din această plantă sau din pelin, chimen şi alte plante aromatice. [< fr. absinthe, cf. lat. absinthium, gr. absinthion].
(Dicţionar de neologisme)
absínt s. n. 1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)
(Marele dicţionar de neologisme)
absínt s. n., pl. absínturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ABSÍNT ~uri n. Băutură alcoolică preparată din pelin, anason şi alte plante aromatice. /<fr. absinthe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
absínt s. n. 1. plantă amară şi aromatică, cu esenţă toxică; pelin. 2. băutură alcoolică, tare, verzuie, preparată din absint (1). (< fr. absinthe, lat. absinthium)
(Marele dicţionar de neologisme)
absínt s. n., pl. absínturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)