absoluțiune dex - definiţie, sinonime, conjugare

absoluțiune

ABSOLUŢIÚNE, absoluţiuni, s.f. 1. Iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor, dată de obicei de papă2. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. absolution, lat. absolutio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABSOLUŢIÚN//E ~i f. 1) Iertare de pedeapsă a unui acuzat. 2) Iertare a păcatelor (de către preot). /<lat. absolutio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ABSOLUŢIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ţi-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution].
(Dicţionar de neologisme)

absoluţiúne s. f. 1. absolvire (2). 2. iertare a păcatelor (de către papă). (< fr. absolution, lat. absolutio)
(Marele dicţionar de neologisme)

absoluţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. absoluţiúnii; pl. absoluţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ab abs abso absol absolu

Cuvinte se termină cu literele: ne une iune tiune utiune