ABSOLVÍ (1) absolvesc, (2) absólv, vb. IV. Tranz. 1. A termina un an şcolar, un ciclu sau o formă de învăţământ. 2. A scuti pe cineva de pedeapsă; a ierta. – Din germ. absolvieren, lat. absolvere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ABSOLV//Í1 ~ésc tranz. (instituţii de învăţământ) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ABSOLVÍ2 absólv tranz. 1) jur. (acuzaţi) A scuti de o pedeapsă; a ierta. 2) rel. A elibera de păcate; a ierta. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
absolví (-v, -ít), vb 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învăţămînt din Austria şi Germania; există cu acest sens tendinţa de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învăţămînt); absolvenţă, s.f. (terminarea unei forme de învăţămînt).
(Dicţionarul etimologic român)
ABSOLVÍ vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învăţământ. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) şi absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre].
(Dicţionar de neologisme)
absolví vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)
(Marele dicţionar de neologisme)
!absolvi (a~) (a termina un ciclu de învăţământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 să absólve
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
absolví (a termina un an şcolar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. absolvésc, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. absolveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
absolví (a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. absólve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfârşi, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruţa, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ABSOLV//Í1 ~ésc tranz. (instituţii de învăţământ) A termina cu bine. /<germ. absolvieren, lat. absolvere
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
absolví (-v, -ít), vb 1. A ierta, a scuti de pedeapsă. – 2. A termina studiile. < Lat. absolvere (sec. XVIII). Sensul 2 este împrumutat din terminologia referitoare la învăţămînt din Austria şi Germania; există cu acest sens tendinţa de a conjuga eu absolvesc (cf. Iordan, BF, II, 53). – Der. absolvent, adj. (care a terminat o formă de învăţămînt); absolvenţă, s.f. (terminarea unei forme de învăţămînt).
(Dicţionarul etimologic român)
ABSOLVÍ vb. IV. tr. 1. A termina o formă de învăţământ. 2. (Jur.) A elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârşirea lui a fost justificată. 3. A ierta; a scuti. [P.i. -vesc (1) şi absolv (2). / < lat. absolvere, cf. germ. absolvieren, fr. absoudre].
(Dicţionar de neologisme)
absolví vb. tr. 1. a termina un ciclu, o formă de învăţământ. 2. (jur.) a elibera nepedepsit un acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege; a scuti de pedeapsă. (< germ. absolvieren, lat. absolvere)
(Marele dicţionar de neologisme)
!absolvi (a~) (a termina un ciclu de învăţământ, a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 să absólve
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
absolví (a termina un an şcolar) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. absolvésc, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. absolveáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)
absolví (a scuti de pedeapsă) vb., ind. prez. 3 sg. şi pl. absólvă, imperf. 3 sg. absolveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. absólve
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ABSOLVÍ vb. 1. a isprăvi, a sfârşi, a termina. (A ~ liceul.) 2. a cruţa, a ierta, a scuti, (înv.) a milui, a pardona, a slobozi. (A ~ de o pedeapsă.)
(Dicţionar de sinonime)