abstracționism

ABSTRACŢIONÍSM s.n. Curent în artele plastice europene, a cărui trăsătură o constituie încercarea de a elimina din reprezentarea operei de artă orice referire la realităţile exterioare, ideile şi sentimentele fiind relatate prin pete de culoare sau prin figuri geometrice; artă abstractă. [Pr.: -ţi-o-] – Din fr. abstractionnisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABSTRACŢIONÍSM n. Curent artistic contemporan, caracterizat prin reducţia abstractă şi incifrarea imaginii. [Sil. abs-trac-ţi-o-] /<fr. abstractionnisme
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ABSTRACŢIONÍSM s.n. 1. Folosirea excesivă a abstracţiilor. 2. Curent în artele plastice care se foloseşte de pete colorate sau de construcţii geometrice complicate pentru redarea imaginilor sau a figurilor concrete. ♦ Direcţie generală în arta contemporană, caracterizată prin intelectualizarea, reducţia abstractă şi incifrarea imaginii. 3. (Fil.) Tendinţa de a da abstracţiilor o valoare egală aceleia a realităţilor concrete. [ Pron. -ţi-o-. / < fr. abstractionnisme].
(Dicţionar de neologisme)

abstracţionísm s. n. artă abstractă. (< fr. abstractionnisme)
(Marele dicţionar de neologisme)

!abstracţionísm (-ţi-o-) s.n.
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

abstracţionísm s. n. (sil. -ţi-o-; mf. abs-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ABSTRACŢIONÍSM s. artă abstractă, artă nonfigurativă.
(Dicţionar de sinonime)