aburire dex - definiţie, sinonime, conjugare
ABURÍ, aburesc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) acoperi cu picături fine provenite din condensarea aburilor (1). 2. Intranz. A scoate, a produce aburi (1). 3. Refl. (Rar) A se aprinde, a se înroşi, a se îmbujora (la faţă). 4. Tranz. Fig. A atinge uşor (ca o suflare). ♦ Intranz. (Rar; despre vânt) A adia. – Din abur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ABURÍRE, aburiri, s.f. Acţiunea de a (se) aburi şi rezultatul ei. ♦ Expunere a unor materiale textile, lemnoase, etc. sau produse finite la acţiunea aburilor (1) în vederea ameliorării unor însuşiri, a uşurării prelucrării lor ulterioare etc. – V. aburi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ABUR//Í ~ésc 1. tranz. A face să se aburească. 2. intranz. 1) A scoate aburi. Câmpia ~eşte. 2) rar (despre vânt) A sufla lin; a adia. /Din abur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ABUR//Í mă ~ésc intranz. 1) A se acoperi cu aburi; a asuda. 2) fig. (despre faţă, obraji) A se înroşi uşor; a se îmbujora; a se rumeni. /Din abur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

aburi, aburesc v.t. a minţi, a păcăli (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

aburí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aburésc, imperf. 3 sg. abureá; conj. prez. 3 sg. şi pl. abureáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

aburíre s. f., g.-d. art. aburírii; pl. aburíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ABURÍ vb. a asuda. (Pereţii se ~.)
(Dicţionar de sinonime)

TRĂSURĂ CU ÁBURI s. v. locomotivă, maşină, tren.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ab abu abur aburi aburir

Cuvinte se termină cu literele: re ire rire urire burire