abuza
[Conjugare]
ABUZÁ, abuzez, vb. I. Intranz. 1. A uza de ceva în mod exagerat; a face abuz (1). 2. A comite ilegalităţi, nedreptăţi, profitând de o situaţie, de un titlu sau de putere. – Din fr. abuser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ABUZ//Á ~éz intranz. 1) A face abuz; a folosi cu exces. 2) A comite un abuz. /<fr. abuser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ABUZÁ vb. I. intr. 1. A folosi ceva excesiv, fără măsură. 2. A comite nedreptăţi, incorectitudini profitând de o anumită situaţie. [< fr. abuser].
(Dicţionar de neologisme)
abuzá vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)
(Marele dicţionar de neologisme)
abuzá vb., ind. prez. 1 sg. abuzéz; 2 sg. abuzézi, 3 sg. şi pl. abuzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A ABUZ//Á ~éz intranz. 1) A face abuz; a folosi cu exces. 2) A comite un abuz. /<fr. abuser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
abuzá vb. intr. 1. a face abuz (1) de ceva. 2. a comite un abuz (2). (< fr. abuser)
(Marele dicţionar de neologisme)
abuzá vb., ind. prez. 1 sg. abuzéz; 2 sg. abuzézi, 3 sg. şi pl. abuzeáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)