abzice
[Conjugare]
ABZÍCE vb. III. tr. (Rar) A nu admite, a refuza, a dezaproba. [< lat. abdicere].
(Dicţionar de neologisme)
abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen)
(Marele dicţionar de neologisme)
abzíce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abzíc
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
abzíce vb. tr. a nu admite, a refuza, a dezaproba. (după germ. absagen)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)