academism
ACADEMÍSM s.n. 1. Atitudine estetică promovând imitaţia necondiţionată a creaţiilor artei antice şi a Renaşterii. ♦ Trăsătură caracteristică oricărei arte care cultivă un ideal de frumuseţe canonică, convenţională, manieristă. 2. Fel de a se comporta academic (2), rigid, rece. – Din fr. académisme.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACADEMÍSM n. Curent artistic constând în imitarea servilă a modelelor artei clasice sau antice. /<fr. académisme, germ. Akademismus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ACADEMÍSM s.n. Spirit, manieră, fel de a se comporta academic. ♦ Manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţională. ♦ Curent în arta sec. XIX, constând în imitarea servilă şi fără originalitate a modelelor antice sau clasice; (peior.) lipsă de originalitate a unor opere artistice, viziuni estetice sau modalităţi de expresie artistică. [Cf. fr. académisme, germ. Akademismus].
(Dicţionar de neologisme)
ACADEMÍSM s. n. 1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii. ♢ manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional. 2. fel de a se comporta academic. (< fr. académisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
academísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACADEMÍSM n. Curent artistic constând în imitarea servilă a modelelor artei clasice sau antice. /<fr. académisme, germ. Akademismus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ACADEMÍSM s. n. 1. imitaţie servilă, fără originalitate, a modelelor antice sau ale Renaşterii. ♢ manieră în artă care cultivă un ideal de frumuseţe rece şi convenţional. 2. fel de a se comporta academic. (< fr. académisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
academísm s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)