accelerator
ACCELERATÓR, -OÁRE, acceleratori, -oare, adj. subst. 1. Adj. Care accelerează. 2. S.n. Mecanism care permite accelerarea turaţiilor unui motor; pedală care comandă acest mecanism. ♦ Instalaţie pentru accelerarea microparticulelor. 3. S.m., adj. (Substanţă) care se adaugă unor materiale pentru a mări viteza unor reacţii chimice sau a unor procese fizico-chimice. – Din fr. accélérateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACCELERAT//ÓR ~oáre n. 1) Mecanism care permite mărirea vitezei unui motor. 2) Pedală care pune în mişcare acest mecanism. ♢ ~ de particule aparat folosit pentru a mări viteza particulelor elementare în scopul realizării unor reacţii nucleare. 3) Substanţa care grăbeşte o reacţie chimică sau un proces fizico-chimic. /<fr. accélérateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ACCELERATÓR, -OÁRE adj. Care accelerează. // s.n. 1. Dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor la autovehicule etc.); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. Instalaţie care imprimă particulelor elementare (electroni, protoni etc.) viteze foarte mari. 3. procedeu folosit în cinematografie pentru imprimarea unor mişcări de desfăşurare lentă. // adj., s.m. (Substanţă) care măreşte viteza unei reacţii chimice sau a unui proces fizico-chimic. [Pl. -toare, (s.m.) -tori. / Cf. fr. accélérateur, it. acceleratore, engl. accelerator].
(Dicţionar de neologisme)
ACCELERATÓR, -OÁRE I. adj. care accelerează. II. s. n. 1. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă. 3. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari. III. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului. (< fr. accélérateur)
(Marele dicţionar de neologisme)
acceleratór s. m. (substanţă), adj. m., pl. acceleratóri; f. sg. şi pl. acceleratoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
acceleratór (mecanism) s. n., pl. acceleratoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACCELERAT//ÓR ~oáre n. 1) Mecanism care permite mărirea vitezei unui motor. 2) Pedală care pune în mişcare acest mecanism. ♢ ~ de particule aparat folosit pentru a mări viteza particulelor elementare în scopul realizării unor reacţii nucleare. 3) Substanţa care grăbeşte o reacţie chimică sau un proces fizico-chimic. /<fr. accélérateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ACCELERATÓR, -OÁRE I. adj. care accelerează. II. s. n. 1. dispozitiv prin care se măreşte viteza, turaţia (unui motor); pedală care comandă acest dispozitiv. 2. (cinem.) procedeu de imprimare a unor mişcări de desfăşurare lentă. 3. instalaţie complexă care imprimă particulelor elementare viteze foarte mari. III. s. m. substanţă care măreşte viteza unei reacţii chimice; produs destinat a reduce durata de priză şi de întărire a betonului. (< fr. accélérateur)
(Marele dicţionar de neologisme)
acceleratór s. m. (substanţă), adj. m., pl. acceleratóri; f. sg. şi pl. acceleratoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)
acceleratór (mecanism) s. n., pl. acceleratoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)