accesiune

ACCESIÚNE, accessiuni, s.f. Mod de dobândire a proprietăţii, rezultând din alipirea naturală sau prin intervenţia omului a unui bun la alt bun mai important. [Pr.: -si-u-] – Din fr. accession.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACCESIÚNE s.f. (Jur.) Mod de dobândire a unei proprietăţi, rezultând din alipirea naturală sau prin acţiunea cuiva a unui bun la un alt bun mai important. [Pron. -si-u-. / < fr. accession, lat. accessio].
(Dicţionar de neologisme)

ACCESIÚNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăţi prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio)
(Marele dicţionar de neologisme)

accesiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. accesiúnii; pl. accesiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)