accidenta dex - definiţie, sinonime, conjugare
ACCIDÉNŢE s.f. pl. Lucrări tipografice de tip special care folosesc în mod variat literele, liniile şi ornamentele în scopul realizării unor efecte de reclamă. – Din germ. Akzidenz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACCIDENTÁ, accidentez, vb. I. Tranz. şi refl. A (se) răni într-un accident. – Din accident.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACCIDÉNŢE f. pl. Lucrări tipografice care folosesc o bogată varietate de litere şi de ornamente. /<germ. Akzidenz
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A ACCIDENT//Á ~éz tranz. A face să se accidenteze. /Din accident
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ACCIDENT//Á mă ~éz intranz. A suferi un accident. /Din accident
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ACCIDÉNŢE s.f. pl. Lucrări tipografice variate cu un specific propriu (afişe, programe, cărţi de vizită etc.). – După germ. Akzidenzen.
(Dicţionarul limbii române moderne)

ACCIDÉNŢE s.f.pl. Lucrări tipografice mărunte şi variate (afişe, programe etc.). [< germ. Akzidenz].
(Dicţionar de neologisme)

ACCIDENTÁ vb. I. tr., refl. A (se) răni într-un accident. [< accident + -a].
(Dicţionar de neologisme)

ACCIDÉNŢE s. f. pl. lucrări tipografice mărunte şi variate (afişe, invitaţii, programe etc.). (< germ. Akzidenzen)
(Marele dicţionar de neologisme)

ACCIDENTÁ vb. tr., refl. a (se) răni într-un accident. (< fr. accidenter)
(Marele dicţionar de neologisme)

!accidénţă s. f., g.-d.art. accidénţei; pl. accidénţe
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

accidénţe s. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

accidentá vb., ind. prez. 1 sg. accidentéz, 3 sg. şi pl. accidenteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ac acc acci accid accide

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta denta identa