acciză

ACCÍZ, accize, s.n. 1. Impozit indirect care se percepe în unele ţări asupra unor obiecte de consum. 2. (Înv.) Taxă de consumaţie, de barieră şi vamală. – Din fr. accise.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACCÍZ//Ă ĕ f. Impozit indirect asupra unor bunuri şi servicii. /
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

accíz (-ze), s.n. – Impozit asupra unor obiecte de consum. – Var. acciză, s.f. < Fr. accise. Nefolosit, după desfiinţarea instituţiei, în 1903. – Der. accizar, s.m. (agent de consum).
(Dicţionarul etimologic român)

ACCÍZ s.n. Taxă plătită în unele ţări pentru anumite obiecte de consum. [Pron. ac-ciz, pl. -ze. / < fr. accise].
(Dicţionar de neologisme)

ACCIZÁ, accizéz, vb. I. Tranz. A prevedea perceperea unui acciz (unei accize). (din acciz(ă) + suf. -a) [în DOOM 2]
(Alte dicţionare)

accíză s.f., g.-d. art. accízei; pl. accíze
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

!accíză s. f., g.-d. art. accízei; pl. accíze
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

*accizá (a ~) vb., ind. prez. 3 accizeáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

accizá (a ~) vb., ind. prez. 3 accizeáză
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

accíză s. f., pl. accíze
(Dicţionar ortografic al limbii române)