ÁCERĂ, acere, s.f. (Reg.) Acvilă, pajură; vultur. – Lat. aquila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACERÁ vb. I. v. acira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACERA vb. (Ban.) A aştepta. Acsĕr. Expecto. AC, 326.\r\nEtimologie necunoscută. Cf. alb. kĭăloni „observ”.\r\nVezi şi acerat.
(Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali)
áceră (ácere), s.f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Puşcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creaţie artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea , în acest caz, un excepţional simţ al limbii). Adevărul este că latiniştii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s.f., care încă se mai foloseşte, în limbajul poetic şi heraldic, şi der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).
(Dicţionarul etimologic român)
acerá (-r, -át), vb. – 1. A aştepta. – 2. (Banat) A pîndi. – Var. acina. < Lat. acināri (Graur, BL, IV, 64). Mai puţin probabilă der. propusă de Puşcariu, Dacor., II, 592, de la alb. kjëlloń „a avea grijă”. – Der. încina, vb. (a se odihni vitele); pe care DAR îl deriva greşit de la cină (cf. Graur, BL, VI, 152).
(Dicţionarul etimologic român)
áceră s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACERÁ vb. v. aştepta, iscodi, observa, pândi, spiona, urmări.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACERÁ vb. I. v. acira.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali)
áceră (ácere), s.f. – Vultur, acvilă. – Var. aciră < Lat. ăquῐla (Puşcariu 10; REW 582; DAR); cf. prov. aigla, fr. aigle, cat. áliga, sp. águila, port. aguia. Cuvîntul rom. este rar, astăzi practic a dispărut. Nu apare în texte vechi nici autentic populare; astfel încît poate fi creaţie artificială, datorată vreunui filolog latinist din sec. XIX (după cum crede DAR; însă filologul avea , în acest caz, un excepţional simţ al limbii). Adevărul este că latiniştii din sec. XIX au inventat forma acvilă, s.f., care încă se mai foloseşte, în limbajul poetic şi heraldic, şi der. acvilin, adj. (vulturesc, ca ciocul acvilei, coroiat).
(Dicţionarul etimologic român)
acerá (-r, -át), vb. – 1. A aştepta. – 2. (Banat) A pîndi. – Var. acina. < Lat. acināri (Graur, BL, IV, 64). Mai puţin probabilă der. propusă de Puşcariu, Dacor., II, 592, de la alb. kjëlloń „a avea grijă”. – Der. încina, vb. (a se odihni vitele); pe care DAR îl deriva greşit de la cină (cf. Graur, BL, VI, 152).
(Dicţionarul etimologic român)
áceră s. f., g.-d. art. ácerei; pl. ácere
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACERÁ vb. v. aştepta, iscodi, observa, pândi, spiona, urmări.
(Dicţionar de sinonime)