acest
[Sinonime]
ACÉST, ACEÁSTĂ, aceşti, aceste, adj. dem. (antepus) 1. (Arată că fiinţa, lucrul etc. desemnate de substantivul pe care îl determină se află aproape, în spaţiu sau timp, de vorbitor) Acest deal. Această casă. 2. (În legătură cu substantive care arată momentul, răstimpul, epoca în care se petrece o acţiune) Care este în curs; curent, prezent (sau dintr-un viitor apropiat). Anul acesta. [Gen.-dat. sg.: acestui, acestei, gen.-dat. pl.: acestor] – Lat. *ecce-istu, ecce-ista.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACÉST aceástă (acéşti, acéste) adj. dem. 1) (se foloseşte pentru a indica pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) ~ elev. Această carte. 2) Care este în curs; curent; prezent. /<lat. ecce-istu, ecce-ista
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ACÉST, ACEÁSTĂ, aceşti, aceste, adj. dem. (Arată că fiinţa sau lucrul al cărui nume îl determină este (mai) apropiat de subiectul vorbitor; când urmează după substantiv are forma acesta, aceasta) Acest deal. Casa aceasta. [Gen.-dat. sg. acestui, acestei, gen.-dat. pl. acestor ; (când are forma acesta, aceasta) gen.-dat. sg. acestuia, acesteia, gen.-dat. pl. acestora. – Var.: acésta, aceásta adj. dem.] – Lat. ecce-*istu, ecce-*ista.
(Dicţionarul limbii române moderne)
acést, adj. şi pron. – Aceasta, pron. f. (cu sens de neutru): după aceasta, apoi; afară de aceasta, pe deasupra, în plus. – Var. (Mold.) aest (înv.), cest. Mr. aestu, aistu, megl. ţista, istr. ţăsta. Forme ale adj. antepus: acest (f. această), gen. acestui (f. acestei); pl. aceşti (f. aceste), gen acestor. Ca adj. postpus şi ca pron., i se adaugă -a enclitic, cf. acel. < Lat. *eccum istum (Puşcariu 11; Candrea-Dens., 103; REW 4553; DAR; cf. Sandfeld, Syntaxe, 154-9); cf. it. questo, v. fr. cest (fr. ce), v. sp. aquesto. Pentru -a, cf. acel. Der. acestaşi, adj. şi pron. (acesta însuşi), cu -şi, cf. acelaşi; acestălalt , adj. şi pron. (cestălalt), cf. Iordan, BF, VI, 150.
(Dicţionarul etimologic român)
acést adj. m. (antepus), g.-d. acéstui, pl. acéşti; f. sg. aceástă, g.-d. acéstei, pl. acéste, g.-d. m. şi f. acéstor
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACÉST adj. (pop.) ăst, (reg.), aiest, cest, iest, ist. (Omul ~.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACÉST aceástă (acéşti, acéste) adj. dem. 1) (se foloseşte pentru a indica pe cineva sau ceva relativ apropiat de subiectul vorbitor) ~ elev. Această carte. 2) Care este în curs; curent; prezent. /<lat. ecce-istu, ecce-ista
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul limbii române moderne)
acést, adj. şi pron. – Aceasta, pron. f. (cu sens de neutru): după aceasta, apoi; afară de aceasta, pe deasupra, în plus. – Var. (Mold.) aest (înv.), cest. Mr. aestu, aistu, megl. ţista, istr. ţăsta. Forme ale adj. antepus: acest (f. această), gen. acestui (f. acestei); pl. aceşti (f. aceste), gen acestor. Ca adj. postpus şi ca pron., i se adaugă -a enclitic, cf. acel. < Lat. *eccum istum (Puşcariu 11; Candrea-Dens., 103; REW 4553; DAR; cf. Sandfeld, Syntaxe, 154-9); cf. it. questo, v. fr. cest (fr. ce), v. sp. aquesto. Pentru -a, cf. acel. Der. acestaşi, adj. şi pron. (acesta însuşi), cu -şi, cf. acelaşi; acestălalt , adj. şi pron. (cestălalt), cf. Iordan, BF, VI, 150.
(Dicţionarul etimologic român)
acést adj. m. (antepus), g.-d. acéstui, pl. acéşti; f. sg. aceástă, g.-d. acéstei, pl. acéste, g.-d. m. şi f. acéstor
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACÉST adj. (pop.) ăst, (reg.), aiest, cest, iest, ist. (Omul ~.)
(Dicţionar de sinonime)