aclamaţie
[Sinonime]
ACLAMÁŢIE, aclamaţii, s.f. (Mai ales la pl.) Manifestare a aprobării sau a entuziasmului faţă de cineva sau de ceva, prin urale sau prin aplauze; ovaţie, aclamare. – Din fr. acclamation, lat. acclamatio.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACLAMÁŢI//E ~i f. Manifestare publică entuziastă a admiraţiei însoţită de strigăte de aprobare; ovaţie. [G.-D. aclamaţiei; Sil. a-cla-ma-ţi-e] /<fr. acclamation, lat. acclamatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ACLAMÁŢIE s.f. Exclamaţie de aprobare entuziastă faţă de cineva sau de ceva; ovaţie. [Gen. -iei. Var. aclamaţiune s.f. / cf. fr. acclamation, it. acclamazione, lat. acclamatio].
(Dicţionar de neologisme)
ACLAMÁŢIE s. f. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii. (< fr. acclamation, lat. acclamatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
aclamáţie s. f. (sil. -cla-, -ţi-e), art. aclamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aclamáţiei; pl. aclamáţii, art. aclamáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACLAMÁŢII s. pl. osanale (pl.), ovaţii (pl.), urale (pl.), (rar) vivat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Aclamaţie ≠ huiduială
(Dicţionar de antonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACLAMÁŢI//E ~i f. Manifestare publică entuziastă a admiraţiei însoţită de strigăte de aprobare; ovaţie. [G.-D. aclamaţiei; Sil. a-cla-ma-ţi-e] /<fr. acclamation, lat. acclamatio, ~onis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ACLAMÁŢIE s. f. manifestare de simpatie, de aprobare entuziastă, a unei mulţimi; ovaţii. (< fr. acclamation, lat. acclamatio)
(Marele dicţionar de neologisme)
aclamáţie s. f. (sil. -cla-, -ţi-e), art. aclamáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. aclamáţiei; pl. aclamáţii, art. aclamáţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ACLAMÁŢII s. pl. osanale (pl.), ovaţii (pl.), urale (pl.), (rar) vivat.
(Dicţionar de sinonime)
Antonime:
Aclamaţie ≠ huiduială
(Dicţionar de antonime)