acont

ACÓNT, aconturi, s.n. Parte din suma de bani care se plăteşte înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacţii, ca garanţie; acontare, arvună; p. ext. parte din salariu. [Var.: acónto s.n.] – Din it. acconto, fr. acompte.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACÓNT ~uri n. Sumă de bani plătită sau încasată anticipat (cu garanţie); avans. /<it. acconto, fr. acompte
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

acónt (acónturi), s.n. – Avans, arvună. – Var. acompt. < Fr. acompte.
(Dicţionarul etimologic român)

ACÓNT s.n. (Fin.) Parte dintr-o sumă de bani care se plăteşte înainte drept garanţie pentru îndeplinirea unui contract încheiat, mai ales de vânzare-cumpărare; arvună. V. avans. [Pl. -turi. / < it. acconto, cf. fr. acompte].
(Dicţionar de neologisme)

ACÓNT s. n. parte dintr-o sumă datorată care se plăteşte cu anticipaţie. (< it. acconto)
(Marele dicţionar de neologisme)

!acónt/acónto s. n., art. acóntul/acóntoul; pl. acónturi/acóntouri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

acónt s. n., pl. acónturi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ACÓNT s. arvună, avans, (prin Transilv. şi Ban.) căpară, (înv.) selem, selemachesă. (A plătit ~ul pentru marfa cumpărată.)
(Dicţionar de sinonime)