ACORDEONÍST, -Ă, acordeonişti, -ste, s.m. şi f. Persoană care cântă la acordeon. [Pr.: -de-o-] – Din fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACORDEONÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care cântă la acordeon. [Sil. -de-on] /<fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ACORDEONÍST, -Ă s.m. şi f. Cel care cântă la acordeon. [Pron. -de-o-. / Cf. fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist].
(Dicţionar de neologisme)
ACORDEONÍST, -Ă s. m. f. cântăreţ la acordeon. (< fr. accordéoniste)
(Marele dicţionar de neologisme)
acordeoníst s. m. (sil. -de-o-), pl. acordeoníşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
acordeonístă s. f. (sil. -de-o-), pl. acordeoníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ACORDEONÍ//ST ~stă (~şti, ~ste) m. şi f. Persoană care cântă la acordeon. [Sil. -de-on] /<fr. accordéoniste, germ. Akkordeonist
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ACORDEONÍST, -Ă s. m. f. cântăreţ la acordeon. (< fr. accordéoniste)
(Marele dicţionar de neologisme)
acordeoníst s. m. (sil. -de-o-), pl. acordeoníşti
(Dicţionar ortografic al limbii române)
acordeonístă s. f. (sil. -de-o-), pl. acordeoníste
(Dicţionar ortografic al limbii române)