acre dex - definiţie, sinonime, conjugare
ÁCRU1, acri, s.m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren cu valori variabile (în jur de 4000 m2). – Din fr. acre.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÁCRU2, -Ă, acri, -e, adj. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămâii etc.; care provoacă o reacţie gustativă astringentă; (despre gust) ca al oţetului, al lămâii etc. 2. Fig. Morocănos, ursuz, supărăcios; răutăcios; supărat, mâhnit. – Lat. acrus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ŞOÁLDINĂ, şoaldine, s.f. Mică plantă erbacee cu frunze cărnoase, ovale şi cu flori galbene-aurii, dispuse în inflorescenţe (Sedum acre). – Şold + suf. -ină.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ÁCR//U1 ~ă (~i, ~e) 1) (despre alimente, substanţe) Care are gustul caracteristic oţetului, borşului, lămâii, murăturilor. Lapte ~. 2) şi adverbial fig. (despre persoane) Care vădeşte nemulţumire; cuprins de rea dispoziţie; amărât; mâhnit; posomorât; ursuz; posac; morocănos. /<lat. acrus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ÁCR//U2 ~i m. Unitate de măsură pentru suprafeţe de teren (egală cu aproximativ 4047 m2). /<fr. acre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ŞoÁldin//Ă ~e f. Plantă erbacee cu tulpină ramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene-aurii, dispuse în inflorescenţe, care creşte pe ziduri vechi şi pe locuri nisipoase sau pietroase. /şold + suf. ~ină
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ácru (ră), adj. – 1. Care are gustul caracteristic al oţetului, al lămîii etc. 2. Murat (în oţet sau în saramură). 3. Aspru. – Mr., megl. acru. < Lat. ācrus, formă vulg. de la ācer (Puşcariu 15; Candrea-Dens., 13; REW 92; DAR; Pascu, I, 28); cf. alb. egrë, it., port. agro, fr. aigre, cat. agre, sp. agrio. Der. acreală, s.f. (gust acru); acri, vb. (a înăcri; a irita; a se plictisi, a se sătura de ceva sau de cineva); acricios, adj. (acrişor); acrime, s.f. (acreală); acriş, s.n. (zer înăcrit); acritură, s.f. (murătură); acriu, adj. (acrişor); înăcri, vb. (a acri; a amărî; a sătura).
(Dicţionarul etimologic român)

ACRE, stat în V Braziliei; 152,6 mii km2; 406,8 mii loc. (1989). Centru ad-tiv: Rio Branco. Plantaţii de cauciuc, orez, trestie de zahăr şi cafea. (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar enciclopedic vol. I A-C, Editura Enciclopedică, 1993)
(Dicţionar enciclopedic)

ÁCRU s.m. Unitate de măsură egală cu 4046,856 m2, folosită în India, Anglia, America de Nord etc. [Pl. -ri. / cf. fr. acre, it. acro, lat.t. acrum < germ. Acker].
(Dicţionar de neologisme)

ÁCRU s. m. unitate de măsură a suprafeţelor agricole (4046,86 m2), în ţările anglo-saxone. (< fr., engl. acre)
(Marele dicţionar de neologisme)

*ácru3 (gust) (a-cru) s. n., art. ácrul
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

ácru adj. m. (sil. -cru), pl. ácri; f. sg. ácră, pl. ácre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ácru (unitate de măsură) s. m. (sil. -cru), art. ácrul; pl. ácri, art. ácrii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

ápă ácră s. f. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

piátră-ácră s. f. (sil. -tră)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

şoáldină s. f., g.-d. art. şoáldinei; pl. şoáldine
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ÁCRU adj. 1. acrit. 2. v. bătut. 3. v. murat. 4. v. alterat.
(Dicţionar de sinonime)

ÁCRU adj. v. morocănos, posac, răutăcios, ursuz.
(Dicţionar de sinonime)

PIATRĂ-ÁCRĂ s. v. alaun.
(Dicţionar de sinonime)

ŞOÁLDINĂ s. (BOT.; Sedum acre) (reg.) oloisă, şerpariţă, şerpânţă, trânji (pl.), trânjin, buruia-nă-de-trânji, iarbă-de-şoaldină.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Acrudulce
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ac acr

Cuvinte se termină cu literele: re cre