acropole

ACRÓPOLĂ, acropole, s.f. Citadelă în oraşele din vechea Grecie, aşezată pe o înălţime şi adăpostind principalele edificii publice. – Din fr. acropole.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACRÓPOLĂ s.f. Cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti (întărite), aşezată de obicei pe o înălţime. [< fr. acropole, cf. gr. akropolis < akros – ridicat, polis – oraş].
(Dicţionar de neologisme)

ACRÓPOLĂ s. f. cetăţuie înăuntrul oraşelor antice greceşti, pe o înălţime şi adăpostind palate, temple. (< fr. acropole, gr. akropolis)
(Marele dicţionar de neologisme)

Acrópole (nume de loc) (A-cro-) s. propriu f., g.-d. Acrópolei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

acrópolă s. f. (sil. -cro-), g.-d. art. acrópolei; pl. acrópole
(Dicţionar ortografic al limbii române)