acuplare

ACUPLÁ, acuplez, vb. I. Tranz. (Tehn.) A cupla. – Din fr. accoupler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACUPLÁRE s.f. Acţiunea de a acupla. – V. acupla.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACUPLÁ vb. I. tr. 1. a cupla. 2. tr., refl. A (se) împerechea. [< fr. accoupler].
(Dicţionar de neologisme)

ACUPLÁRE s.f. Acţiunea de a acupla. [< acupla].
(Dicţionar de neologisme)

ACUPLÁ vb. I. tr. a cupla. II. tr., refl. a (se) împerechea. (< fr. accoupler)
(Marele dicţionar de neologisme)

acuplá vb. (sil. -pla), ind. prez. 1 sg. acupléz, 3 sg. şi pl. acupleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

acupláre s. f. (sil. -pla-), g.-d. art. acuplării; pl. acuplări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ACUPLÁ vb. (TEHN.) a cupla.
(Dicţionar de sinonime)

ACUPLÁRE s. (TEHN.) acuplaj, cuplaj, cuplare.
(Dicţionar de sinonime)