acuzativ dex - definiţie, sinonime, conjugare

acuzativ

[Sinonime]
ACUZATÍV s.n. Caz gramatical care are ca funcţiune specifică exprimarea complementului direct şi a unor atribute. ♢ Acuzativ cu infinitiv = construcţie sintactică specifică anumitor limbi, echivalentă cu o propoziţie completivă directă, în care subiectul este la acuzativ, iar predicatul la infinitiv. – Din fr. accusatif, lat. accusativus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACUZATÍV ~e n. gram. Caz în care stau complementul direct, complementul indirect, cel circumstanţial şi unele atribute precedate de prepoziţii. /<lat. accusativus, fr. accusatif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ACUZATÍV s.n. Cazul în care stau complementul direct, complementul indirect precedat de prepoziţie şi complementele circumstanţiale. [Cf. lat. accusativus, fr. accusatif].
(Dicţionar de neologisme)

ACUZATÍV s. n. caz al declinării care exprimă unele complemente şi unele atribute. (< lat. accusativus, fr. accusatif)
(Marele dicţionar de neologisme)

acuzatív s. n., pl. acuzatíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ACUZATÍV s. (GRAM.) (înv.) pricinuitoare.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ac acu acuz acuza acuzat

Cuvinte se termină cu literele: iv tiv ativ zativ uzativ