acuzatorul

ACUZATÓR, -OÁRE, acuzatori, -oare, adj., s.m. şi f. (Persoană) care acuză, care învinuieşte. ♢ Acuzator public = persoană însărcinată, în împrejurări excepţionale, cu urmărirea, trimiterea în judecată şi susţinerea învinuirii în faţa instanţei în anumite cauze penale. – Din fr. accusateur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ACUZAT//ÓR ~oáre (~óri, ~oáre) şi substantival Care acuză; care învinuieşte. ♢ ~ public persoană care susţine învinuirea în procesele penale. /<fr. accusateur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ACUZATÓR, -OÁRE adj., s.m. şi f. (Cel) care acuză. ♢ Acuzator public = magistrat care susţine acuzarea într-un proces penal. [Cf. fr. accusateur].
(Dicţionar de neologisme)

ACUZATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care acuză. o ~ public = (în unele state) procuror (2) în procesele criminale. (< fr. accusateur)
(Marele dicţionar de neologisme)

acuzatór adj. m., s. m., pl. acuzatóri; f. sg. şi pl. acuzatoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ACUZATÓR s., adj. 1. s. v. procuror. 2. adj. (JUR.) incriminator. (Faptă ~oare.) 3. adj. (rar) rechizitorial. (Un ton ~.)
(Dicţionar de sinonime)