ada dex - definiţie, sinonime, conjugare
ADÚCE, adúc, vb. III. 1. Tranz. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva sau la cineva (pentru a-l preda). ♢ Expr. Ce vânt te-aduce? se spune cuiva care a venit pe neaşteptate. 2. Tranz. A apropia ceva de sine sau de o parte a trupului său. ♦ A da unui lucru o anumită mişcare sau direcţie. ♢ Expr. A o aduce bine (din condei) = a vorbi sau a scrie cu dibăcie; a se dovedi abil, diplomat într-o anumită împrejurare. A aduce vorba de (sau despre) ceva = a îndrepta discuţia asupra unui obiect, a pomeni despre... 3. Tranz. A produce, a procura, a pricinui, a cauza. 4. Tranz. A face să ajungă într-o anumită situaţie, stare. 5. Intranz. A semăna întrucâtva cu cineva sau cu ceva. 6. Tranz. şi refl. (În expr.) A-şi aduce aminte = a(-şi) aminti. – Lat. adducere.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ADÚCE adúc 1. tranz. I. 1) (persoane sau lucruri) A lua ducând cu sine (undeva sau la cineva). 2) A apropia de corp sau de o parte a corpului. ~ mâna la cap. 3) A face să capete o anumită direcţie sau înclinaţie. ~ vorba (despre ceva sau despre cineva) a pomeni (despre ceva sau despre cineva). 4) A face să se producă; a provoca; a pricinui; a cauza. ~ câştig. Norii negri aduc ploaie. 5) A face să ajungă într-o anumită stare sau situaţie. ~ (pe cineva) la sapă de lemn a sărăci cu totul pe cineva. 6) A înfăţişa spre examinare. ~ un argument. II. (împreună cu unele substantive formează locuţiuni verbale, având sensul substantivului cu care se îmbină): ~ la cunoştinţă a înştiinţa. ~ mulţumiri a mulţumi. ~ jertfă a jertfi. A-şi ~ aminte a-şi aminti. 2. intranz. 1) pop. (urmat de un substantiv precedat de prepoziţia cu) A avea trăsături comune; a fi deopotrivă; a se potrivi; a semăna; a se asemăna. 2) (urmat de un determinant precedat de prepoziţia a) A emana un miros specific (de obicei, neplăcut). ~ a mucegai. ~ a dogorât. /<lat. adducerre
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

adúce (adúc, adús), vb. – 1. A lua cu sine un lucru şi a veni cu el undeva. – 2. A produce, a da randament. 3. A încovoia, a arcui, a îndoi. 4. A se asemăna. – Mr. aduc (aduşu, aduţire), megl. duc (duşi), istr. aducu. < Lat. addūcĕre (Puşcariu 28; Candrea-Dens., 518; REW 160; DAR); cf. it. addurre, v. fr. aduir, cat. adur, sp. aducir, v. port. aduzir. Cf. duce. Der. aducător, adj. (care aduce, econom, păstrător); aducătoare, s.f. (înv., targă); aducătură, s.f. (înv., vrajă, magie); adus, s.n. (acţiunea de a aduce, aducere); adusătură, s.f. (contagiere).
(Dicţionarul etimologic român)

-ÁDĂ elem. „rezultatul unei acţiuni”. (< fr. -ade, cf. it., sp. -ada)
(Marele dicţionar de neologisme)

a aduce la sapă de lemn expr. a ruina, a distruge din punct de vedere financiar (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

ÁDA s.n. Limbaj de programare de nivel înalt, orientat spre aplicaţii variate, în prezent, mai ales, aerospaţiale, militare şi de inteligenţă artificială, în locul cobolului. (marcă înreg. (1979); după n. pr. Ada Lovelace (1815-1852), considerată drept prima persoană care a descris un limbaj de programare cu caracter general)
(Alte dicţionare)

adúce vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adúc, imperf. 3 sg. aduceá, perf. s. 1 sg. aduséi, 1 pl. adúserăm; imper. 2 sg. adú (dar: ad-o), neg. nu adúce; part. adús
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ADÚCE vb. I. 1. v. duce. 2. v. îndoi. 3. a cauza, a pricinui, a produce, a provoca. ( A ~ mari daune statului.) 4. a crea, a produce, a realiza. (~ mari beneficii.) II. v. semăna.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A aduce ≠ a duce
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ad

Cuvinte se termină cu literele: da