ademană

ADEMANĂ s.f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcătoşii sufletul mieu şi cu bărbaţii încruntători viiaţa mea, întru a carora mîni iaste păcat şi direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită]. PS. 1651, 60v.\r\nEtimologie: magh. adomány.\r\nCf. a s l a m, m î z d ă, u j u r i e.
(Dicţionarul limbii române literare vechi (1640-1780) - Termeni regionali)

ademánă, ademéni, s.f. (înv.) mită, tentaţie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)