adevărat dex - definiţie, sinonime, conjugare
ADEVĂRÁ vb. I. v. adeveri.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADEVĂRÁT, -Ă, adevăraţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziţie cu greşit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefăcut. – V. adevăra.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADEVĂRÁT1 adv. În conformitate cu adevărul; just. /Din adevăr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADEVĂRÁ//T2 ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este în concordanţă cu adevărul şi cu realitatea; drept; just. Ştire ~tă. 2) Care este veritabil, nefalsificat. Iscălitură ~tă.Cu ~ într-adevăr; drept. 3) (despre persoane) Care acţionează în conformitate cu adevărul; drept. Prieten ~. Om ~. /Din adevăr
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

adevărá (-veréz, -át), vb. A confirma, a susţine, a întări justeţea unui fapt. – Var. adeveri. < Lat. *addeverāre, cf. it. avverare, fr. avérer, sp. averar. Var. este astăzi forma cea mai curentă. Der. adevărat, adj. (conform cu adevărul, autentic, veritabil); adeverinţă, s.f. (adevăr, dovadă); adeveritor, adj. (care adevereşte); adeveritor, s.m. (în dreptul vechi, 12 boieri desemnaţi să cerceteze şi să judece orice pricină la care se consideră necesară o examinare de experţi); neadevărat, adj. (fals, mincinos).
(Dicţionarul etimologic român)

adevărat, -ă, adevăraţi, -te adj. (adol.) care are calitatea originală; de calitate superioară (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)

de-adevărát loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

adevărát adj. m., pl. adevăráţi; f. sg. adevărátă, pl. adevăráte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ADEVĂRÁT adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, incontestabil, neîndoielnic, neîndoios, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adv. (interogativ) cert, serios, sigur. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – ~ ?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii ~.) 4. adv. drept, just. (A vorbit ~.) 5. adj. autentic, curat, neaoş, veritabil, (pop. şi fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, ţăran ~ .) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~; bea o cafea ~.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Adevărat ≠ eronat, fals, falsificat, închipuit, născocit, neadevărat
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ad ade adev adeva adevar

Cuvinte se termină cu literele: at rat arat varat evarat