adiacență dex - definiţie, sinonime, conjugare
ADIACÉNT, -Ă, adiacenţi, -te, adj. 1. (În sintagma) Unghiuri adiacente = unghiuri care au acelaşi vârf, o latură comună şi se află de o parte şi de alta a laturii comune. 2. Care se înrudeşte, se învecinează. [Pr.: -di-a-] – Din fr. adjacent, lat. adjacens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADIACÉN//T ~tă (~ţi, ~te) Care este alăturat prin natura lui; legat prin ceva comun; contiguu. Noţiuni ~te.Unghiuri ~te unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună. [Sil. -dia-] /<fr. adjacen, lat. adjacens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADIACÉNT, -Ă adj. (Liv.) Alăturat, în atingere, contiguu. ♢ Unghiuri adiacente = unghiuri care au o latură comună şi acelaşi vârf. [Pron. di-a-. / < lat. adiacens – care este aproape, cf. fr. adiacent, it. adiacente].
(Dicţionar de neologisme)

ADIACÉNT, -Ă adj. alăturat, învecinat, continuu. o (mat.) unghiuri ĕ = unghiuri care au acelaşi vârf şi o latură comună. (< lat. adiacens, it. adiacente)
(Marele dicţionar de neologisme)

ADIACÉNŢĂ s. f. 1. alăturare, vecinătate. 2. (mat.) calitate a unghiurilor adiacente. (< it. adiacenza)
(Marele dicţionar de neologisme)

!adiacént (-di-a-) adj. m., pl. adiacénţi; f. adiacéntă, pl.adiacénte
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

adiacént adj. m. (sil. -dia-; mf. ad-), pl. adiacénţi; f. sg. adiacéntă, pl. adiacénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

adiacénţă s. f., g.-d. art. adiacénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ADIACÉNT adj. contiguu.
(Dicţionar de sinonime)

ADIACÉNT adj. v. alăturat, înrudit, învecinat, vecin.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ad adi adia adiac adiace

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta centa acenta