adins dex - definiţie, sinonime, conjugare

adins

adíns, adv. – Intenţionat, expres. Se întrebuinţează numai în loc. compuse: din adins, înadins (intenţionat), mai cu dinadinsul (în special), cu tot dinadinsul (cu adevărat). < Lat. ad idipsum „întocmai pentru aceasta” (cf. Cesar: cohortes ad idipsum instructae); cf. cat. adés „atunci”, REW 4541 şi DAR presupun un *ad ipsum illum; explicaţia bazată pe *ad de ipso (Candrea) nu este posibilă, căci ipsum (neutru) nu se putea întrebuinţa singur. La început folosit ca pron., în sec. XVII a devenit adv. Este curioasă caracteristica de a nu putea fi întrebuinţat singur (ci în limba veche cu un pron. pers. şi astăzi cu prep.), ca lat. ipsum.
(Dicţionarul etimologic român)

adíns adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

dintr-adíns loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

într-adíns loc. adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)


Cuvinte care încep cu literele: ad adi adin

Cuvinte se termină cu literele: ns ins dins