adjectivul

ADJECTÍV, adjective, s.n. Parte de vorbire flexibilă care arată o însuşire a unui obiect sau a unei fiinţe şi determină numele acestora, acordându-se cu ele în gen, număr şi caz. – Din fr. adjectif, lat. adjectivum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADJECTÍV ~e n. Parte de vorbire flexibilă care indică însuşiri ale obiectelor şi fiinţelor. /<lat. adjectivum, fr. adjectif
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADJECTÍV s.n. (Gram.) Clasă morfologică flexibilă care determină un substantiv şi denumeşte o însuşire sau însoţeşte un substantiv. [< lat. adiectivum, cf. fr. adjectif].
(Dicţionar de neologisme)

ADJECTÍV s. n. parte de vorbire (flexibilă) care determină un substantiv, denumind o însuşire. (< lat. adiectivum, fr. adjectif)
(Marele dicţionar de neologisme)

adjectív s. n., pl. adjectíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)