adjunct dex - definiţie, sinonime, conjugare

adjunct

[Sinonime]
ADJÚNCT, -Ă, adjuncţi, -te, adj. Care face parte din conducerea unei instituţii, a unei întreprinderi sau a unui serviciu din cuprinsul acestora, având funcţia imediat subordonată titularului. ♢ (Substantivat) Adjunctul directorului. – Din germ. Adjunkt, lat. adjunctus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADJÚNC//T ~tă (~ţi, ~te) şi substantival Care are funcţia imediat subordonată conducătorului unei instituţii. Director ~. /<lat. adjunctus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

adjúnct (adjúnctă), adj. – Care face parte din conducerea unei instituţii, avînd funcţia imediat subordonată titularului. < Lat. adiunctum (sec. XIX). În Bucov. s-a pronunţat o vreme adiunct, sub influenţa pronunţării germ.
(Dicţionarul etimologic român)

ADJUNCT, -Ă adj. (adesea s.m.) Cu funcţie imediat subordonată unui şef, unui conducător de instituţie etc. [Var. adiunct, -ă adj. / < lat. adiunctus, cf. germ. Adjunkt, fr. adjoint].
(Dicţionar de neologisme)

ADJÚNCT, -Ă s. m. f., adj. (persoană) cu funcţie imediat subordonată unui conducător de instituţie etc. (< germ. Adjunkt, lat. adiunctus)
(Marele dicţionar de neologisme)

adjúnct adj. m., s. m., pl. adjúncţi; f. sg. adjúnctă (sil. -junc-), pl. adjúncte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

redáctor-şef adjúnct s. m. + adj.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ADJÚNCT s. v. secund.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ad adj adju adjun adjunc

Cuvinte se termină cu literele: ct nct unct junct djunct