adjurație
ADJURÁŢIE, adjuraţii, s.f. Formulă a exorcismului care începe cu cuvintele „adjuro te”. ♦ Rugăminte insistentă, implorare. – Din lat. adjuratio, fr. adjuration.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADJURÁŢIE s.f. (Liv.) 1. Formulă de exorcism care începe cu cuvintele adjuro te. 2. Rugăminte insistentă, implorare. [Gen. -iei, var. adjuraţiune s.f. / cf. lat. adiuratio, fr. adjuration].
(Dicţionar de neologisme)
ADJURÁŢIE s. f. 1. formulă de exorcism care începe cu cuvintele adiuro te. 2. rugăminte insistentă. (< fr. adjuration, lat. adiuratio)
(Marele dicţionar de neologisme)
adjuráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. adjuráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. adjuráţiei; pl. adjuráţii, art. adjuráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADJURÁŢIE s.f. (Liv.) 1. Formulă de exorcism care începe cu cuvintele adjuro te. 2. Rugăminte insistentă, implorare. [Gen. -iei, var. adjuraţiune s.f. / cf. lat. adiuratio, fr. adjuration].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
adjuráţie s. f. (sil. -ţi-e), art. adjuráţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. adjuráţiei; pl. adjuráţii, art. adjuráţiile (sil. -ţi-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)