adjurare

ADJURÁ vb. I tr. (rar) A se ruga fierbinte, a implora. [Cf. lat. adiurare, fr. adjurer].
(Dicţionar de neologisme)

ADJURÁ vb. tr. (rar) a se ruga fierbinte, a implora. (< lat. adiurare, fr. adjurer)
(Marele dicţionar de neologisme)

adjuráre s. f., pl. adjurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

adjurá vb., ind. prez. 1 sg. adjúr, 3 sg. şi pl. adjúră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ad adj adju adjur adjura

Cuvinte se termină cu literele: re are rare urare jurare