ADJURÁ vb. I tr. (rar) A se ruga fierbinte, a implora. [Cf. lat. adiurare, fr. adjurer].
(Dicţionar de neologisme)
ADJURÁ vb. tr. (rar) a se ruga fierbinte, a implora. (< lat. adiurare, fr. adjurer)
(Marele dicţionar de neologisme)
adjuráre s. f., pl. adjurări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adjurá vb., ind. prez. 1 sg. adjúr, 3 sg. şi pl. adjúră
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ADJURÁ vb. tr. (rar) a se ruga fierbinte, a implora. (< lat. adiurare, fr. adjurer)
(Marele dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adjurá vb., ind. prez. 1 sg. adjúr, 3 sg. şi pl. adjúră
(Dicţionar ortografic al limbii române)