admirativă

ADMIRATÍV, -Ă, admirativi, -e, adj. (Adesea adverbial) Care exprimă, care arată admiraţie. – Din fr. admiratif, lat. admirativus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADMIRATÍV ~ă (~i, ~e) şi adverbial Care exprimă admiraţie. /<fr. admiratif, lat. admirativus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADMIRATÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Cu admiraţie. [Cf. fr. admiratif, lat. admirativus].
(Dicţionar de neologisme)

ADMIRATÍV, -Ă adj. (şi adv.) cu admiraţie. (< fr. admiratif, lat. admirativus)
(Marele dicţionar de neologisme)

admiratív adj. m., pl. admiratívi; f. sg. admiratívă, pl. admiratíve
(Dicţionar ortografic al limbii române)