admonestare

ADMONESTÁ, admonestez, vb. I. A mustra cu severitate (în calitate oficială); a dojeni aspru (pe un subaltern). – Din fr. admonester.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADMONESTÁRE, admonestări, s.f. Acţiunea de a admonesta şi rezultatul ei; (concr.) act, adresă oficială care conţine o mustrare etc. adresată cuiva; admonestaţie, admoniţiune (2). – V. admonesta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ADMONEST//Á ~éz tranz. (persoane) A mustra cu severitate în mod oficial. /<fr. admonester
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADMONESTÁ vb. I. tr. A dojeni, a mustra aspru (mai ales un subaltern). [< fr. admonester].
(Dicţionar de neologisme)

ADMONESTÁRE s.f. Acţiunea de a admonesta şi rezultatul ei; mustrare, dojană etc.; admonestaţie, admoniţiune (2); (Concr.) Hârtie oficială care conţine o mustrare adresată cuiva (pentru unele abateri etc.). [< admonesta].
(Dicţionar de neologisme)

ADMONESTÁ vb. tr. a mustra cu severitate, a dojeni. (< fr. admonester)
(Marele dicţionar de neologisme)

ADMONESTÁRE s. f. acţiunea de a admonesta; admo-nestaţie, admoniţiune (2). ♢ hârtie oficială care conţine o mustrare. (< admonesta)
(Marele dicţionar de neologisme)

admonestá vb., ind. prez. 1 sg. admonestéz, 3 sg. şi pl. admonesteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

admonestáre s. f., g.-d. art. admonestării; pl. admonestări
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ADMONESTÁ vb. v. certa.
(Dicţionar de sinonime)

ADMONESTÁRE s. v. ceartă.
(Dicţionar de sinonime)

---

Antonime:
A admonesta ≠ a lăuda
(Dicţionar de antonime)

Admonestare ≠ lăudare
(Dicţionar de antonime)