admonițiune

ADMONIŢIÚNE, admoniţiuni, s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Pr.: -ţi-u-] – Din fr. admonition, lat. admonitio, -onis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADMONIŢIÚNE s.f. 1. Cercetare făcută de judecător. 2. (Rar) Admonestare. [Cf. lat. admonitio, fr. admonition].
(Dicţionar de neologisme)

ADMONIŢIÚNE s. f. 1. cercetare făcută de judecător. 2. admonestare. (< fr. admonition, lat. admonitio)
(Marele dicţionar de neologisme)

admoniţiúne s. f. (sil. -ţi-u-), g.-d. art. admoniţiúnii; pl. admoniţiúni
(Dicţionar ortografic al limbii române)