adnotare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ADNOTÁ, adnotez, vb. I. Tranz. A face însemnări pe marginea unui text, care să explice, să întregească textul respectiv. – Din lat. adnotare, annotare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADNOTÁRE, adnotări, s.f. Acţiunea de a adnota şi rezultatul ei; (concr.) însemnare, notă care explică, întregeşte un text; adnotaţie. – V. adnota.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ADNOT//Á ~éz tranz. 1) (lucrări scrise, texte) A prevedea cu note explicative. 2) (lucrări scrise) A prezenta succint. /<lat. adnotare, annotare, fr. annoter
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADNOT//ÁRE ~ări f. 1) v. A ADNOTA. 2) Notă, însemnare pe marginea unui text pe care îl explică sau îl întregeşte. 3) Rezumat al unei lucrări, indicând tematica şi categoria de cititori. /v. a adnota
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADNOTÁ vb. I. tr. A face note, însemnări pe marginea unui text. [< lat. adnotare, it. annotare].
(Dicţionar de neologisme)

ADNOTÁRE s.f. Acţiunea de a adnota şi rezultatul ei; (concr.) notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie. ♦ Caracterizare scurtă a unei cărţi, indicând tematica ei şi categoria de cititori căreia i se adresează. [< adnota].
(Dicţionar de neologisme)

ADNOTÁ vb. tr. a face însemnări pe marginea unui text. (< lat. adnotare)
(Marele dicţionar de neologisme)

ADNOTÁRE s. f. acţiunea de a adnota. ♢ notă explicativă, însemnare pe marginea unui text; adnotaţie. (< adnota)
(Marele dicţionar de neologisme)

adnotá vb., ind. prez. 1 sg. adnotéz, 3 sg. şi pl. adnoteáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

adnotáre s. f. → notare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ADNOTÁ vb. a glosa. (~ un text.)
(Dicţionar de sinonime)

ADNOTÁRE s. v. adnotaţie.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ad adn adno adnot adnota

Cuvinte se termină cu literele: re are tare otare notare