adolescență dex - definiţie, sinonime, conjugare
ADOLESCÉNT, -Ă, adolescenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care este la vârsta adolescenţei. – Din fr. adolescent, lat. adolescens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADOLESCÉNŢĂ s.f. Perioadă a vieţii omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcţiunilor fizice şi psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADOLESCÉN//T ~ţi m. Persoană ajunsă la vârsta adolescenţei. /<fr. adolescent, lat. adolescens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADOLESCÉNŢĂ f. Vârstă de trecere de la copilărie la tinereţe (în general, între 14 şi 17 ani). [G.-D. adolescenţei] /<fr. adolescence, lat. adolescentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADOLESCÉNT, -Ă s.m. şi f. Om ajuns la adolescenţă. [Pron. -scent. / < fr. adolescent, cf. it. adolescente, lat. adolescens].
(Dicţionar de neologisme)

ADOLESCÉNŢĂ s.f. Perioadă în viaţa unui om cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă. [Cf. fr. adolescence, it. adolescenza, lat. adolescentia].
(Dicţionar de neologisme)

ADOLESCÉNT, -Ă s. m. f. om ajuns la adolescenţă. (< fr. adolescent, lat. adolescens)
(Marele dicţionar de neologisme)

ADOLESCÉNŢĂ s. f. perioadă în viaţa omului între 13 (15) şi 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creştere. (< fr. adolescence, lat. adolescentia)
(Marele dicţionar de neologisme)

adolescént s. m. (sil. -les-cent), pl. adolescénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

adolescénţă s. f., g.-d. art. adolescénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)

adolescéntă s. f., pl. adolescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ADOLESCÉNT s. tânăr. (Un ~ simpatic.)
(Dicţionar de sinonime)

ADOLESCÉNTĂ s. fetişcană, tânără. (O ~ zglobie.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ad ado adol adole adoles

Cuvinte se termină cu literele: ta nta enta centa scenta