ADOLESCÉNT, -Ă, adolescenţi, -te, s.m. şi f. Persoană care este la vârsta adolescenţei. – Din fr. adolescent, lat. adolescens, -ntis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADOLESCÉNŢĂ s.f. Perioadă a vieţii omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcţiunilor fizice şi psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADOLESCÉN//T ~ţi m. Persoană ajunsă la vârsta adolescenţei. /<fr. adolescent, lat. adolescens, ~ntis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADOLESCÉNŢĂ f. Vârstă de trecere de la copilărie la tinereţe (în general, între 14 şi 17 ani). [G.-D. adolescenţei] /<fr. adolescence, lat. adolescentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADOLESCÉNT, -Ă s.m. şi f. Om ajuns la adolescenţă. [Pron. -scent. / < fr. adolescent, cf. it. adolescente, lat. adolescens].
(Dicţionar de neologisme)
ADOLESCÉNŢĂ s.f. Perioadă în viaţa unui om cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă. [Cf. fr. adolescence, it. adolescenza, lat. adolescentia].
(Dicţionar de neologisme)
ADOLESCÉNT, -Ă s. m. f. om ajuns la adolescenţă. (< fr. adolescent, lat. adolescens)
(Marele dicţionar de neologisme)
ADOLESCÉNŢĂ s. f. perioadă în viaţa omului între 13 (15) şi 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creştere. (< fr. adolescence, lat. adolescentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
adolescént s. m. (sil. -les-cent), pl. adolescénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adolescénţă s. f., g.-d. art. adolescénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adolescéntă s. f., pl. adolescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADOLESCÉNT s. tânăr. (Un ~ simpatic.)
(Dicţionar de sinonime)
ADOLESCÉNTĂ s. fetişcană, tânără. (O ~ zglobie.)
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADOLESCÉNŢĂ s.f. Perioadă a vieţii omului cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă, în care are loc maturizarea treptată a funcţiunilor fizice şi psihice ale organismului. – Din fr. adolescence, lat. adolescentia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADOLESCÉNŢĂ f. Vârstă de trecere de la copilărie la tinereţe (în general, între 14 şi 17 ani). [G.-D. adolescenţei] /<fr. adolescence, lat. adolescentia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADOLESCÉNT, -Ă s.m. şi f. Om ajuns la adolescenţă. [Pron. -scent. / < fr. adolescent, cf. it. adolescente, lat. adolescens].
(Dicţionar de neologisme)
ADOLESCÉNŢĂ s.f. Perioadă în viaţa unui om cuprinsă între vârsta pubertăţii şi cea adultă. [Cf. fr. adolescence, it. adolescenza, lat. adolescentia].
(Dicţionar de neologisme)
ADOLESCÉNT, -Ă s. m. f. om ajuns la adolescenţă. (< fr. adolescent, lat. adolescens)
(Marele dicţionar de neologisme)
ADOLESCÉNŢĂ s. f. perioadă în viaţa omului între 13 (15) şi 18 (19) ani, în care se intensifică procesele de creştere. (< fr. adolescence, lat. adolescentia)
(Marele dicţionar de neologisme)
adolescént s. m. (sil. -les-cent), pl. adolescénţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adolescénţă s. f., g.-d. art. adolescénţei
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adolescéntă s. f., pl. adolescénte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADOLESCÉNT s. tânăr. (Un ~ simpatic.)
(Dicţionar de sinonime)
ADOLESCÉNTĂ s. fetişcană, tânără. (O ~ zglobie.)
(Dicţionar de sinonime)