adonic

ADÓNIC, adonice, adj. (În sintagma) Vers adonic = vers format dintr-un dactil şi un spondeu sau un troheu, folosit în versificaţia greacă şi latină. – Din fr. adonique.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADÓNIC adj.n. Vers adonic = vers alcătuit dintr-un dactil şi un spondeu sau troheu. [< fr. adonique, cf. lat. (versus) adonius].
(Dicţionar de neologisme)

ADÓNIC adj. vers ~ = vers greco-latin care încheia strofa safică, dintr-un dactil şi un spondeu (sau troheu). (< fr. adonique)
(Marele dicţionar de neologisme)

!adónic (vers ~) adj. m.; pl. f. adónice
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

adónic adj. n., pl. adónice
(Dicţionar ortografic al limbii române)