adoptare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ADOPTÁ, adópt, vb. I. Tranz. 1. A înfia un copil. 2. A-şi însuşi felul de a vedea sau de a se comporta al cuiva, a accepta o părere, o metodă etc. 3. A accepta ceva în urma unui vot. – Din fr. adopter, lat. adoptare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADOPTÁRE, adoptări, s.f. Acţiunea de a adopta. ♢ Adoptarea legilor = votare a proiectelor de legi de către organele legislative. – V. adopta.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ADOPTÁ adópt tranz. 1) (copii) A primi în familie cu drept de copil legitim; a lua de suflet; a înfia. 2) (păreri, idei, metode etc.) A accepta considerând valabil şi urmând. 3)(legi, hotărâri) A aproba prin vot. /<fr. adopter, lat. adoptare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADOPTÁ vb. I. tr. 1. A înfia un copil. 2. A-şi însuşi felul de a fi al cuiva. ♦ A alege cu predilecţie, a admite. ♦ A accepta (prin vot). [P.i. adópt, 3,6 -tă, conj. -te. / < lat. adoptare, cf. fr. adopter, germ. adoptieren].
(Dicţionar de neologisme)

ADOPTÁRE s.f. Acţiunea de a adopta. [< adopta].
(Dicţionar de neologisme)

ADOPTÁ vb. tr. 1. a înfia un copil. 2. a-şi însuşi felul de a fi al cuiva. ♢ a alege cu predilecţie. 3. a accepta (prin vot). (< fr. adopter, lat. adoptare)
(Marele dicţionar de neologisme)

!adoptáre s. f., g.-d. art. adoptắrii; pl. adoptắri
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)

adoptá vb. (sil. mf. ad-), ind. prez. 1 sg. adópt, 3 sg. şi pl. adóptă; conj. prez. 3 sg. şi pl. adópte
(Dicţionar ortografic al limbii române)

adoptáre s. f. (sil. mf. ad-) → optare
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ADOPTÁ vb. 1. v. înfia. 2. a-şi însuşi, a primi, (fig.) a îmbrăţişa. (~ o nouă credinţă.)
(Dicţionar de sinonime)

ADOPTÁRE s. v. înfiere.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A adopta ≠ a abandona, a respinge
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ad ado adop adopt adopta

Cuvinte se termină cu literele: re are tare ptare optare