adorare

ADORÁ, adór, vb. I. Tranz. 1. A iubi în cel mai înalt grad, fără limită, a avea un cult pentru cineva sau ceva. 2. A slăvi (o divinitate); a venera, a diviniza, a cinsti. – Din fr. adorer, lat. adorare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

ADORÁRE s.f. 1. Faptul de a adora; adoraţie. 2. Slăvire (a unei divinităţi); venerare, cinstire, divinizare. – V. adora.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ADORÁ adór tranz. 1) A iubi cu patimă. 2) (persoane, fiinţe sau lucruri) A trata cu dragoste sau admiraţie exagerată; a respecta în mod deosebit; a venera; a idolatriza; a zeifica; a diviniza. /<fr. adorer, lat. adorare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADORÁ vb. I. tr. 1. A iubi foarte mult, fără limite. 2. A slăvi, a diviniza; a venera (o divinitate). [< fr. adorer, cf. it., lat. adorare].
(Dicţionar de neologisme)

ADORÁRE s.f. Faptul de a adora; adoraţie. [< adora].
(Dicţionar de neologisme)

ADORÁ vb. tr. 1. a iubi foarte mult, fără limite. 2. a diviniza; a venera. (< fr. adorer, lat. adorare)
(Marele dicţionar de neologisme)

adorá vb., ind. prez. 1 sg. adór, 3 sg. şi pl. adóră
(Dicţionar ortografic al limbii române)

adoráre s. f., g.-d. art. adorării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
ADORÁ vb. a diviniza, a idolatriza, a venera, (înv.) a cinsti, a slăvi. (Îşi ~ soţia.)
(Dicţionar de sinonime)

ADORÁRE s. 1. divinizare, idolatrizare, venerare. (~ cuiva.) 2. v. adoraţie.
(Dicţionar de sinonime)