ADRÉSĂ, adrese, s.f. 1. Indicaţie (pe scrisori, pe colet etc.) cuprinzând numele şi domiciliul destinatarului. ♦ Date care indică domiciliul unei persoane. ♢ Expr. (A spune, a vorbi etc. ceva) la adresa cuiva = (a spune, a vorbi etc. ceva) cu privire la cineva. A greşi adresa = a) a nimeri în alt loc sau la altă persoană decât cea indicată; b) (fam.) a avea o părere greşită despre cineva sau ceva, a se înşela asupra cuiva. 2. Comunicare oficială făcută în scris de o organizaţie, o instituţie etc. 3. (Inform.) Expresie (numerică) pentru localizarea informaţiei în memorie (3). – Din fr. adresse.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituţie etc. (cu) o invitaţie, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADRÉS//Ă ~e f. 1) Date privind locul (strada, numărul casei, apartamentului) unde este domiciliat cineva. A schimba ~a. Birou de ~e instituţie care comunică la cerere adresa persoanelor dintr-o localitate. 2) Indicaţie pe scrisori, colete etc. cuprinzând numele şi domiciliul destinatarului. 3) Scrisoare oficială. ~ de salut urare omagială din partea unei organizaţii, unui colectiv etc. [G.-D. adresei] /<fr. adresse
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ADRES//Á ~éz tranz. 1) (scrisori, plicuri, pachete etc.) A prevedea cu adresă. 2) (cereri, solicitări etc.) A trimite direct; a orienta către cineva. /<fr. adresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ADRES//Á mă ~éz intranz. 1) A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a întreba, a cere o explicaţie etc.). 2) A înainta o adresă (o cerere, o scrisoare oficială etc.). /<fr. adresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
adrésă (adrése), s.f. – Indicaţie cuprinzând numele şi domiciliul cuiva. < Fr. adresse. – Der. adresa, vb., din fr. adresser; adresant, s.m. (destinatar), cf. germ. Adressant.
(Dicţionarul etimologic român)
ADRÉSĂ s.f. 1. Indicaţie a numelui şi a domiciliului unei persoane. ♦ Indicaţie, menţiune pe scrisori, colete etc., care conţine numele şi domiciliul destinatarului. ♢ Adresă bibliografică = totalitatea datelor de apariţie a unei cărţi; la adresa cuiva = cu privire la cineva. 2. Comunicare oficială în scris făcută de o instituţie, o organizaţie etc. 3. Îndemânare, pricepere. 4. (Cib.) Expresie (numerică) indicând o sursă sau o destinaţie a informaţiei ce urmează să fie înregistrată de o maşină cibernetică. [< fr. adresse].
(Dicţionar de neologisme)
ADRESÁ vb. I. 1. tr. A trimite direct (cuiva) o scrisoare, o cerere, o plângere. 2. tr. A scrie titlul sau adresa (pe o cerere sau pe o scrisoare). 3. refl. A-şi îndrepta cuvântul către cineva, a vorbi cuiva; a face apel la... [P.i. -sez. / < fr. adresser].
(Dicţionar de neologisme)
ADRÉSĂ s.f. ~ 3. (Inform.) Simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie. 4. Dexteritate, îndemânare.
(Marele dicţionar de neologisme)
ADRESÁ vb. I. tr. 1. a trimite direct o scrisoare, o cerere. 2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare). II. refl. a-şi îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la. (< fr. adresser)
(Marele dicţionar de neologisme)
adrésă s. f. (sil. -dre-), g.-d. art. adrései; pl. adrése
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adresá vb. (sil. -dre-), ind. prez. 1 sg. adreséz, 3 sg. şi pl. adreseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADRÉSĂ s. (înv.) mehtup. (~ exactă a cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)
ADRESÁ vb. 1. v. înainta. 2. v. expedia.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituţie etc. (cu) o invitaţie, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A ADRES//Á ~éz tranz. 1) (scrisori, plicuri, pachete etc.) A prevedea cu adresă. 2) (cereri, solicitări etc.) A trimite direct; a orienta către cineva. /<fr. adresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE ADRES//Á mă ~éz intranz. 1) A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a întreba, a cere o explicaţie etc.). 2) A înainta o adresă (o cerere, o scrisoare oficială etc.). /<fr. adresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
adrésă (adrése), s.f. – Indicaţie cuprinzând numele şi domiciliul cuiva. < Fr. adresse. – Der. adresa, vb., din fr. adresser; adresant, s.m. (destinatar), cf. germ. Adressant.
(Dicţionarul etimologic român)
ADRÉSĂ s.f. 1. Indicaţie a numelui şi a domiciliului unei persoane. ♦ Indicaţie, menţiune pe scrisori, colete etc., care conţine numele şi domiciliul destinatarului. ♢ Adresă bibliografică = totalitatea datelor de apariţie a unei cărţi; la adresa cuiva = cu privire la cineva. 2. Comunicare oficială în scris făcută de o instituţie, o organizaţie etc. 3. Îndemânare, pricepere. 4. (Cib.) Expresie (numerică) indicând o sursă sau o destinaţie a informaţiei ce urmează să fie înregistrată de o maşină cibernetică. [< fr. adresse].
(Dicţionar de neologisme)
ADRESÁ vb. I. 1. tr. A trimite direct (cuiva) o scrisoare, o cerere, o plângere. 2. tr. A scrie titlul sau adresa (pe o cerere sau pe o scrisoare). 3. refl. A-şi îndrepta cuvântul către cineva, a vorbi cuiva; a face apel la... [P.i. -sez. / < fr. adresser].
(Dicţionar de neologisme)
ADRÉSĂ s.f. ~ 3. (Inform.) Simbol, cuvânt, cod care indică locul din memoria unei maşini electronice unde se înregistrează o informaţie. 4. Dexteritate, îndemânare.
(Marele dicţionar de neologisme)
ADRESÁ vb. I. tr. 1. a trimite direct o scrisoare, o cerere. 2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare). II. refl. a-şi îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la. (< fr. adresser)
(Marele dicţionar de neologisme)
adrésă s. f. (sil. -dre-), g.-d. art. adrései; pl. adrése
(Dicţionar ortografic al limbii române)
adresá vb. (sil. -dre-), ind. prez. 1 sg. adreséz, 3 sg. şi pl. adreseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
ADRÉSĂ s. (înv.) mehtup. (~ exactă a cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)
ADRESÁ vb. 1. v. înainta. 2. v. expedia.
(Dicţionar de sinonime)