adresare dex - definiţie, sinonime, conjugare
ADRESÁ, adresez, vb. I. Refl. şi tranz. 1. A (se) îndrepta (cu) vorba către cineva. 2. A (se) îndrepta către o persoană, o instituţie etc. (cu) o invitaţie, o cerere etc.; a face apel la... ♦ Tranz. A scrie adresa pe o scrisoare, pe un pachet etc. – Din fr. adresser.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A ADRES//Á ~éz tranz. 1) (scrisori, plicuri, pachete etc.) A prevedea cu adresă. 2) (cereri, solicitări etc.) A trimite direct; a orienta către cineva. /<fr. adresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE ADRES//Á mă ~éz intranz. 1) A se îndrepta cu vorba către cineva (pentru a întreba, a cere o explicaţie etc.). 2) A înainta o adresă (o cerere, o scrisoare oficială etc.). /<fr. adresser
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

ADRESÁ vb. I. 1. tr. A trimite direct (cuiva) o scrisoare, o cerere, o plângere. 2. tr. A scrie titlul sau adresa (pe o cerere sau pe o scrisoare). 3. refl. A-şi îndrepta cuvântul către cineva, a vorbi cuiva; a face apel la... [P.i. -sez. / < fr. adresser].
(Dicţionar de neologisme)

ADRESÁRE s.f. Acţiunea de a adresa. [< adresa].
(Dicţionar de neologisme)

ADRESÁ vb. I. tr. 1. a trimite direct o scrisoare, o cerere. 2. a scrie adresa (pe o cerere, pe o scrisoare). II. refl. a-şi îndrepta cuvântul către cineva; a face apel la. (< fr. adresser)
(Marele dicţionar de neologisme)

adresá vb. (sil. -dre-), ind. prez. 1 sg. adreséz, 3 sg. şi pl. adreseáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

adresáre s. f., pl. adresări
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
ADRESÁ vb. 1. v. înainta. 2. v. expedia.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ad adr adre adres adresa

Cuvinte se termină cu literele: re are sare esare resare