adsorbție
ADSORBŢÍE s.f. Fixare şi acumulare a moleculelor unui gaz sau a unui lichid pe suprafaţa unui corp solid. – Din fr. adsorption.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADSÓRBŢIE f. Fixare a moleculelor unui gaz sau al unui lichid pe suprafaţa unui corp solid. [G.-D. adsorbţiei; Sil. ad-sorb-ţie] /<fr. adsorption
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
ADSÓRBŢIE s.f. Proces de fixare a moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat, într-un strat foarte subţire, pe suprafaţa unui corp solid. [Gen. -iei, var. adsorbţiune s.f. / cf. fr. adsorbtion].
(Dicţionar de neologisme)
ADSÓRBŢIE s. f. fixare a unei substanţe lichide sau gazoase, într-un strat subţire, pe suprafaţa unui corp solid. (< fr. adsorption)
(Marele dicţionar de neologisme)
adsórbţie (fixare pe suprafaţă) (-sorb-ţi-e) s. f., art. adsórbţia (-ţi-a), g.-d. art. adsórbţiei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
adsórbţie s. f. → sorbţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
ADSÓRBŢIE f. Fixare a moleculelor unui gaz sau al unui lichid pe suprafaţa unui corp solid. [G.-D. adsorbţiei; Sil. ad-sorb-ţie] /<fr. adsorption
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
ADSÓRBŢIE s. f. fixare a unei substanţe lichide sau gazoase, într-un strat subţire, pe suprafaţa unui corp solid. (< fr. adsorption)
(Marele dicţionar de neologisme)
adsórbţie (fixare pe suprafaţă) (-sorb-ţi-e) s. f., art. adsórbţia (-ţi-a), g.-d. art. adsórbţiei
(Dicţionar ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, ediţia a II-a)
adsórbţie s. f. → sorbţie
(Dicţionar ortografic al limbii române)